Treaba asta cu schimbatul orei m-a distrat o vreme. Mai ales cind era vorba de ora in plus, cea de toamna. Era, practic, o ora cistigata, o adevarata desfatare sa-ti dai seama ca poti sa dai “legal” ceasul inapoi cu o ora. Acum nu mai e atit de funny. Ora de toamna deschide o lunga serie de zile scurte, unele reci, altele acceptabile, insa toate alunecate prea devreme in groapa intunericului. Nu-mi place amurgul de patru dupa-amiaza.
In aprilie-mai 2001 am trecut dinspre Asia catre Alaska. Un drum de vreo sapte sau opt zile in care am vazut doar apa si cele mai rapide schimbari de temperatura. CONTENT MOVED
