Vorbeam acum citeva seri cu un coleg, in drumul de la Buftea spre Bucuresti, despre terminologia specifica “epocii”, despre un adevarat dictionar propriu acelor vremuri si despre intelesurile ramificate ale unor termeni gen “coada”, “gostat” sau “oua de la achizitii”. Imi povestea despre un adevarat compendiu alcatuit la un moment dat de citiva oameni de litere (si lichele omniprezente) probabil una dintre multele lucrari de tip “marturie”, pe care unii continua sa le mestece cu o pofta incredibila, de care par sa nu se mai sature, nevrind sa accepte, probabil, ca inca avem comunismul in vene, in gesturi si apucaturi. CONTENT MOVED.
